Paranoia – ce inseamna, cauze, diagnostic

| 84 Comentarii

In limbajul comun se utilizeaza uneori expresia „esti paranoic”, uneori fara a avea suficiente date despre aceasta afectiune psihiatrica. Sansele de a avea dreptate sunt mari, tinand cont de faptul ca date recente arata ca paranoia este o boala raspandita in societatea moderna, o persoana din patru avand tendinta la comportament de acest tip, alimentat in special de izolarea sociala.

Ce este paranoia?

Termenul deriva din limba greaca, traducerea aproximativa fiind „in afara logicii” (para = alături, noia = judecată).
Paranoia este o tulburare psihica, ce se caracterizeaza practic prin delir organizat de lunga durata, o alta denumire a bolii fiind de „nebunie sistematizata”.
Delirul poate fi definit ca pierderea simtului realitatii, ce se traduce printr-un ansamblu de convingeri false si irationale, la care insa persoana adera ferm.

Afectiunea este la limita dintre boala psihica si comportamentul normal, fiind destul de greu de diferentiat de un anumit tip de „normalitate”.

In majoritatea cazurilor, comportamentul este aparent normal, pacientul este ancorat in realitate, si capabil sa se descurce in societate, sa isi realizeze scopurile propuse.

De ce apare paranoia

Cauza bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca exista trei grupe de factori implicati:

  1. Trasaturile de personalitate anterioare aparitiei bolii
  2. Factorii structurali (cerebrali sau extracerebrali), care sunt determinati genetici si influentati de factorii de mediu social si familial
  3. Factorii psihogeni, situationali si biografici, care in final determina tema delirului, fiind considerati cei mai importanti

Care sunt trasaturile de personalitate ale unui paranoic?

Desi judecata paranoicului pare logica, ea porneste de la premise sau interpetari false ale realitatii, pe care nu le verifica niciodata (fiind „sigur” ca are totdeauna dreptate -de fapt este total nesigur), de aceea concluzia sa finala nu poate fi decat falsa.
Paranoicul persevereaza in convingerile sale pe lungi perioade de timp, acestea fiind intarite de orice „argument” pe care il gaseste, si nu il verifica.

Personalitatea paranoica are urmatoarele caracteristici:

  • rigiditate comportamentala (are  idei fixe)
  • egocentrism (el este centrul universului in care traieste); in discutii se remarca frecvent cuvantul „eu” – eu fac, eu am spus, eu am remarcat, v-am spus eu ca…
  • lipsa de empatie (nu-i intelege pe cei din jur)
  • impenetrabilitate la critica (orice critica este un atac la persoana sa)
  • este hiper-orgolioasa
  • este megaloman (se „da mare”)
  • se supraapreciaza (isi aroga calitati inexistente, sau isi supraevalueaza calitatile existente), crede ca poate sa prevada evolutia faptelor in domeniul lui de calificare sau in alte domenii (politic, social, sportiv, stiintific, etc)
  • are erori importante in judecarea faptelor celor din jur (pe care le subapreciaza) sau ale sale (pe care le supraapreciaza)
  • este neincrezator total in cei din jur (familie, mediu de munca, prieteni) pe care ii suspicioneaza ca l-ar minti sau insela; de aceea frecvent simte nevoia sa fie aprobat sau ca altcineva sa confirme spusele sale – in discutie frecvent se remarca expresia „nu-i asa ca…..”

 Delirul paranoicului

Nu toti paranoicii au aceleasi idei, nu toti sunt preocupati de aceleasi probleme.

Temele delirante cele mai frecvent intalnite la paranoici sunt:

  • Delir de tip persecutat/persecutor (paranoicul putand evolua din postura de persecutat – imaginar- in cea de persecutor -real)
  • Delir de gelozie (crede ca partenerul il insala si isi gaseste „argumente” false pentru sustinerea delirului sau)
  • Delir erotoman / pasional ( crede ca o anumita persoana este clar indragostita de el)
  • Delir de interpretare (interpreteaza eronat faptele, in favoarea ideilor sale)
  • Delir de marire / grandoare
  • se crede mare organizator, conducator, sef – unii sunt chiar in pozitii de conducere
  • se crede inventator
  • crede ca este reformator social politic sau religios
  • are convingerea ca poseda un mare talent in domeniul sau de activitate dar si in alte domenii
  • crede ca are relatii speciale cu persoane sus-puse, la randul sau fiind o persoana marcanta, geniala, descoperitor de solutii  speciale in orice problema
  • Delirul de revendicare (crede ca i s-a luat ceva sau nu i s-a dat ce i se cuvenea de drept – o functie, un bun, un drept))
  • Delir somatic / ipohondru (crede ca are un defect fizic sau o boala remarcata de cei din jur, de obicei imaginare)
  • Delir nespecific – delir cu teme diferite in functie de context

Wikipedia mentioneaza o caracteristica destul de ciudata, tendinta paranoicilor de a se crede membru al serviciilor secrete (CIA in USA) sau al familiei regale (in UK)- sau al Securitatii , SIE sau SRI in Romania.

Delirul din paranoia se dezvolta in mod coerent, logic, deseori plauzibil (credibil)  prin prisma interpretarilor bolnavului, convingerea finala a pacientului devenind neclintita ca are totdeauna dreptate.
Paranoicul crede ca vede legatura „logica” dintre fapte intamplatoare, fara relatie de cauzalitate intre ele, ajungand astfel la convingeri neconforme cu realitatea.

Orice idee pe care o are il mobilizeaza, iar eventualele critici nu sunt acceptate, fiind percepute ca ostilitate, insubordonare, sabotaj sau nedreptate; nu sunt acceptate contraargumente la ideea sa, elementele contrare opiniei sale sunt trecute cu vederea, bolnavul neretinand decat elementele care se potrivesc ideii sale delirante. Caracteristica este inpenetrabilitatea paranoicului la critica .

Faptele din trecutul sau le vede conform ideii sale delirante (de marire, erotoman, etc), descriindu-se ca erou, salvator, liderul grupului de copii/tineri, cel mai .., etc.

Paranoicul nu vede lucrurile direct, ci cauta ce este in spatele lor, pentru a-si gasi argumente in alimentarea convingerii sale, care este deja bina stabilita, inaintea judecarii argumentelor. Chiar gesturi simple (de exemplu un salut), pot fi interpretate extrem de nefavorabil pentru tinta delirului.

Practic, paranoicul trage mai intai concluzia inainte de a sti faptele, si apoi, legand fapte intamplatoare, si-o argumenteaza fals. Pentru el lucrurile sunt clare, nu sunt nuantate, dar – partea interesanta- este ca ele nu sunt ori albe ori negre, ci doar negre, sumbre pentru totdeauna, pacientul fiind pesimist iremediabil, pe tema deliranta.

Pesimismul paranoicului se poate extinde si in afara temei delirante, putand cuprinde grupul din care face parte, orasul, regiunea, tara sau chiar intregul univers, care ii sunt impotriva. In orice imprejurare, paranoicul vede tradarea sa, subminarea autoritatii sale (in familie, la locul de munca, in mediul social), prejudicierea intentionata a activitatii sale, si lipsa de consideratie din partea celor din jur (la care deseori se ajunge ulterior).

Interesant este si faptul ca el se apara preventiv (fara sa fie atacat), avand deseori nevoie de aprobarea celor din jur (frecvent spune ” nu-i asa….G?”), pe care deseori chiar o obtine formal (” asa este … sefu’ „), incercandu-se astfel  evitarea discutiilor prelungite , inutile si fara nici o finalitate si cu mare pierdere de timp si energie pentru toata lumea.

In ciuda acestor devieri de la logica, vazute din afara, actiunile paranoicului raman clare si ordonate, deoarece in majoritatea cazurilor delirul este limitat la o anumita persoana, grup de persoane sau tinta, in afara acestora, comportamentul fiind aparent normal, daca nu este declansat delirul, uneori printr-un simplu cuvant sau propozitie.

Atitudinea celor din grupul paranoicului (familie, colegi, prieteni) fata de el, este interpretata de acesta delirant, determinand inadaptarea acestuia, datorita persecutiei imaginare, bolnavul convins de propria valoare (supraevaluata) si netemeinicia atitudinii rezervate a celorlalti, devine progresiv agresiv , lupta pentru cauza sa – pe care o considera si a altora din grupul sau,(deseori fara nici o dovada, de fapt el fiind autoizolat in grup). El intra in conflict cu cei din grup si societate, devenind din persecutat, persecutor , mai ales daca pozitia sociala permite acest lucru. Paranoicul isi descopera calitati de lider de grup, iar grupul crescand progresiv, poate ajunge sa se considere lider de partid, tara , chiar lider mondial sau mijlocitor al relatiei cu divinitatea.

Din punct de vedere clinic, paranoicul se comporta in aparenta normal, perceptia este normala, la fel si atentia care este insa dirijata spre ideea sa deliranta.

Memoria este conservata, dar pot apare paramnezii (iluzii de memorie) in functie de tipul de delir.

Ideile delirante nu sunt bizare, sunt culese din viata reala. Ele se instaleaza progresiv, tin cel putin o luna, se pot consolida, existand si riscul de contaminare a celor din jur (deliruri in doi / colective); contaminarea poate face ca cei din grup sa considere ca traiesc intr-o atmosfera normala, fiind deseori surprinsi de parerea celor din afara grupului , care ii considera cel putin ciudati comportamental.

Limbajul se imbogateste pe tema deliranta, pacientul informandu-se in domeniul respectiv, si etalandu-si cunostintele.

Activitatea profesionala este in general pastrata in majoritatea cazurilor.

Viata maritala si activitatea sociala sunt mai afectate decat cea profesionala si intelectuala.

Evolutia bolii.

Delirul se instaleaza treptat, dureaza perioade lungi de timp (ani-zeci de ani), existand o perioada de debut (in care sunt elaborate ideile si convingerile delirante), o perioada de stare (in care are loc transformarea personalitatii paranoiace) si perioada terminala in care delirul diminua progresiv prin inaintarea in varsta.

Paranoia – diagnostic:

Diagnosticul de paranoia se face prin prezenta urmatoarelor elemente:

  • idei delirante cu durata de minimum o luna pe o tema in relatie cu realitatea
  • tendinta la sistematizare a ideilor (centrarea ideilor pe o tema)
  • adunarea de date de la cei din grupul bolnavului
  • analiza modului de justificare a datelor

Paranoicii sunt persoane foarte active, certarete, revendicative, nu rareori procesomane, deseori generand probleme cu implicatii medico-legale – acte antisociale premeditate, motivate de ideea deliranta.

Rareori paranoicii devin agresivi, uneori criminali, deoarece dezvoltarea lor mintala este normala, si au tendinta de a fi recunoscuti si valorizati social, precum si a rolului justitiar pe care cred ca il au.

  • Daca paranoicul are coordonarea unei echipe (este manager, sef de echipa, lider politic, etc), se manifesta ca un luptator, dand impresia de hiperactivitate si energie, dar fara eficienta corespunzatoare energiei consumate, datorita orientarii deseori gresite din start a actiunilor, risipei de energie pentru autoaparare inutila si opozitiei la schimbare.
  • In cazul in care paranoicul este pe o pozitie de subordonare (este executant), manifestarea bolii sale este de obicei interiorizata, mai ales datorita subaprecierii (false de obicei) perceputa din partea celorlalti, el doar ruland mental proiectele pe care ar fi putut sa la finalizeze, si revansele pe care le-ar fi putut lua pentru prejudiciul moral imaginar suferit.

Cum sa te comporti cu o persoana paranoica?

Exista situatia in care trebuie sa lucrati sau sa locuiti cu o persoana cu comportament paranoic, si unele sfaturi pot fi utile:

  • Limbajul cu paranoicul trebuie sa fie concis si clar, pentru a putea fi cat mai putin interpretat (aceasta fiind tentinta pacientului paranoic)
  • Paranoicul nu trebuie evitat nici fizic, si nici in discutii, evitarea accentuandu-i convingerea asupra vinei dvs; capitularea intr-o discutie cu un paranoic, il va face sa se simta jignit, desconsiderat.
  • Dupa cum am spus paranoicul este logic; de aceea, in discutiile cu el incercati sa apelati la argumente logice, dar mai ales la reguli si legi; paranoicul fiind obsedat de respectarea legii, exista sansa sa fie convins de astfel de argumente.
  • Nu incercati sa spuneti direct ca aveti dreptate, chiar daca acest lucru este evident pentru toata lumea, deoarece paranoicul nu va accepta ca el nu are dreptate totdeauna, si poate recurge la decizii irationale, doar pentru a se ridica deasupra esecului.

Cum evolueaza paranoia?

Evolutia bolii depinde de mai multi factori:

  • Intensitatea delirului (intensitatea mare este de prognostic grav)
  • Modul de sistematizare a delirului (sistematizarea riguroasa are un prognostic mai sever)
  • Tema deliranta
  • Tipul de reactie a bolnavului

Boala se instaleaza treptat (omul este inital normal), dezvoltarea bolii este progresiva , apoi are loc o transformare a personalitatii si se schiteaza o tema deliranta de baza.

In final, in majoritatea cazurilor odata cu inaintarea in varsta, daca nu se asociaza si alte probleme psihice specifice, apare o scadere a delirului datorita scaderii activitatii psihice

Paranoia – tratament

Boala este in general netratabila medicamentos, pentru ca bolnavul nu-si recunoaste boala, si in consecinta nu accepta tratamentul (se considera sanatos, deci nu are de ce sa se trateze), putand sa devina agresiv la tendinta de tratament, pe care o considera otravire.

Ajutorul psihologului, al familiei, al colegilor, pot fi importante.

O parte din material este prelucrat de pe www.psychologies.ro

PARANOIA – forum

Sotul meu are impresia falsa ca fur bani e la firma, si ma ameninta. Este paranoic?

Asa cum dvs nu va puteti face o impresie corecta despre o firma, bazandu-va doar pe o scurte descriere a activitatii ei facuta de… proprietar, nici eu nu pot pune diagnostic pe baza unei simple descrieri a comportamenului unei persoane.

Ar putea fi un delir de revendicare, dar sunt si alte zeci de variante de diagnostic.

Dr Ditoiu Alecse Valerian Spitalul Fundeni Clinica Medicala

Autor: Dr Ditoiu Alecse Valerian

Absolvent al Facultatii de Medicina Generala a Universitatii de Medicina si Farmacie “Gr T Popa” Iasi cu "magna cum laude", sef de promotie (media generala 10) . De-a lungul anilor am fost medic stagiar la spitalele Cantacuzino, Colentina, medic medicina generala la dispensarul rural Dorobantu Jud Calarasi medic rezident in specialitatea expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca la Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de munca Bucuresti, medic cercetator stiintific in specialitatea medicina interna la Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti , medic rezident prin concurs la spitalele Cantacuzino, Carol Davila, Colentina si Fundeni din Bucuresti. In prezent sunt medic primar boli interne, gastroenterologie si hepatologie , specializare in endoscopie digestiva superioara colonoscopie la Institutul clinic Fundeni si secretar General al Asociatiei Romane pentru Studiul Ficatului (asociatia profesionala a medicilor hepatologi din Romania). In peste 30 de ani de practica medicala am efectuat cca 100. 00 de consultatii medicale , 40.000 endoscopii digestive superioare , 10.000 de colonoscopii si peste 1000 de biopsii hepatice

84 Comentarii

  1. Buna seara cred ca si eu sunt paranoic am tulburari mentale si ma gandesc de multe ori la un lucru, cand asez ceva prin casa vreau sa fie perfect asezat si chestii de genu eu realizez ca am ceva!! si vreau sa scap de asta inainte nu eram asa!! de cand mi-am pierdut niste prietenii sunt din ce in ce mai stresat.

  2. Mama mea are 61 de ani și de vreo 2 ani tot o tine ca e bolnava și ca îi e rău, luând pastile după reclame .Am bagat-o la investigații și toate analizele iau ieșit bine.În ultimul timp se m-ai și preface ca leșină. Și mă obliga sa meargă la doctor ca ea are ceva.ani urma rezultatelor la analize ea a fost f dezamăgită parcă ziceai ca își dorea sa aibă o boala.La toate astea se mai adaugă și un comportament răutăcios și multe minciuni.Ea locuiește cu noi în familie,am 2 fete care țin la ea f mult dar sunt îngrijorată pt ca ea tot timpul le necăjește verbal.As vrea un sfat cât de cât minor ca sunt cu răbdarea la final,din cauza ca are închipuiri ca e bolnava avem cearta mai în fiecare zi.

  3. Buna seara! Eu am o astfel de problema cu soacra mea(locuim impreuna).
    Inca de la inceputul relatiei nu m-a agreat ca sa spun asa fara motive clare,insa acum lucrurile au degenerat.De ceva timp ma acuza ca i-am pus ceva in mancare pentru ca i-a aparut ceva pe fata(cand spun ceva ma refer la nimic pentru ca nu se vede nimic),altadata ca i-am taiat pantalonii cu lama si chiar imi descria cum crede ca am facut,apoi m-a acuzat ca i-am rupt tocul de la pantofi,insa cea mai recenta fapta este urmatoarea: I am cumparat 2 creme una pentru fata iar cealalta pentru ochi.Cremele erau coplet sigilate cu folia aceea protectoare si intacte,iar ea imi spune ca banuieste ca acele creme nu sunt noi si ca au fost folosite.Repet: erau INTACTE.
    Alt lucru care ma face sa cred ca are ceva este urmatorul:vorbeste despre toata lumea adica barfeste folosind apelative de genul:proasta,escroaca,nesimtita,panarama..etc…
    Si al trei-lea si cel mai grav mi se pare faptul ca tot timpul spune ca o doare cate ceva,de fiecare data ceva diferit(coloana,ficat,ochi,plamani) cu toate ca si-a facut analizele de curand si este complet sanatoasa.Mai inainte cu cateva luni si-a efectuat si un Rmn ,in urma lui reiesind ca este perfect sanatoasa.Ea tot timpul spune ca are sinuzita,ca i-a spus ei cineva acum multi ani,insa in urma Rmn-ului,tomografiilor si altor investigatii facute de curan ,reiese ca nu are nimic.
    va rog ajutati-ma si indrumati-ma cum sa procedez pentru ca presimt ca o sa ajung in curand la spital..

    • Si eu ma confrunt cu aceeasi situatie..si tocmai ca ar fi in stare sa se maltrateze sa’i spuna socrului meu precum ca as fi batut’o eu.,doamne fereste.,asta nu e o femeie sanatoasa.,nu se poate trai in asa conditii

    • De cand e lumea si pamantul soacra nu s a impacat cu nora , asa ca mai rar soacre sa tina la nurori. Dupa parerea mea sufera de paranoia , dar ideea mea este ca trebuie sa demonstreze ca tu esti acea persoana care a facut acel lucru .

  4. Domnule doctor, acum aproximativ 8 luni, partenerul meu de viata a inceput sa aiba aceste simptome. A inceput sa fie foarte suspicios in primele zile, crezend ca i_au fost puse microfoane si camere de luat vederi in camera, ca telefoanele ne sunt ascultate si din aceste motive a spart toate electronicele din casa, a taiat cablurile de electricitate, a scos prizele, etc. De asemenea, credea ca toata lumea incearca the il omoare, ca i se pun pastile si acid in mancare the in bautura, atat acasa, cat si la locul de munca si multe alte simptome, precum gelozia exagerata. Eu citind articolul dumneavoastra la momentul respectiv, i-am explicat si lui, am mers la medic dupa vreo 3 luni de convingere, s a stabilit ca intr adevar are boala paranoia, a primit tratament, Olanzapine de 10 si 20 mg, precizez ca suntem in UK. Dupa o perioada S a simtit bine si nu a mai luat tratamentul. Cu o luna in urma am aflat ca vom avea un copil. De doua saptamani a inceput sa aiba aceleasi simptome ca acum 8 luni in urma, dar refuza sa mearga la doctor. In plus, are idei cum ca vrea sa isi vanda un rinichi, pentru bani sa crestem copilul. Mama lui are schizofrenie, dar nu stiu daca este sau nu relevant. Este posibil ca aflarea vestii ca va fi tata sa fi declansat din nou boala? Are 24 de ani. Cum sa ma comport cu el? Cum sa ii vorbesc, cum sa procedez sa il fac sa inteleaga ca trebuie sa mearga din nou la doctor? Incerc sa fiu calma si intelegatoare, dar uneori simt ca ma scoate din minti, mai ales spunandu,mi ca primesc bani ca sa il omor sau ca il insel sau alte lucruri de genul, fara niciun motiv.

    • Draga mea si eu am o pb asemanatoare. Sotul meu spune ca cei 3 copii nu sunt ai lui desi la primii 2 avem teste facute pe care nu le crede. Mai nou crede ca i pun ceva in mancare si nu o mai mananca. Numai Dumnezeu poate vindeca pe acesti oameni. Din experienta mea de 9 ani de casnicie iti spun ca se vor agrava lucrurile.Daca poti acum renunta la aceasta relatie. Eu m am chinuit ff mult. Este alegerea ta dar mai tarziu cu copii va fi si mai greu.Tu hotarasti.

      • Mama are 70 de ani si pe masura ce trece timpul starile ei sunt tot mai ciudate.Cel mai grav este ca a devenit agresiva si asre la bataie la tata .Nu recunoaste nimic , da vina pe tata.La unul din episoade am asistat personal .Parca traieste intr-i lume a ei.Toata lumea este dusman, nimeni nu este suficent de bun ,are un comportament ciudat , uneiori pare normala , uneori nu te poti intelege cu ea, ce este de facut , sunt de-a dreptul speriata

  5. As dori Sami Spune-ți si mie dar sa ma si ajutați in același timp cu niște sfaturi si decizii sigure si clare . Despre sotul meucu care stau de 18 ani împreuna . La început era drăguț ,atent ,vesel etc pozitiv … in timp an de an sa deteriorat relația la modul cel mai urat posibil imaginabil . ?Cam de 8 ani a devenit un jucător de cazino foarte agresiv … înainte juca asa ocazional si cat i-l ținea „plapuma „acum in 2008 a lăsat casa amanet si a împrumutat bani cam 40 mii€ . Cu mare greutate a scăpat de datorii in 2012 apoi a stat liniștit fără sa mai joace cazino dar a început sa umble cu fel si fel de femei dupa internet …. Pana in 2013 cand am luat atitudine si lam părăsit . Dar a facut in fel si chip ,promisiuni etc caci va fi bine … Cand mam intors acasa primul lucru care la facut ma invitat la notar sai semnez ca sa poată amaneta din nou casa si bineînțeles a plecat cu banii la cazino si intr-o saptamana a distrus 20 mii€ apoi au urmat alte datorii un alt apartament vândut in total a ajuns la 50 mii € datorii . Acum nu știe cum sa le facă fata pentru ca timpurile sau schimbat ,criza e criza … Iar cea vinovata pentru toate aceste probleme sunt eu : o sa va întrebați de ce ? Pai eu ca lam părăsit si de atunci nui mai pasa de nimic si de aceia joaca si joaca si in fiecare zi se plânge ore in șir ca daca eu nu plecam el nu mai juca si tot asa ca rl e nevinovat ca eu sunt cea rea …. Dar trebuie sa înțelegeți ca eu nu pot si nu am putut să-l opresc niciodata pentru ca nu ma asculta ba chiar devenea violent …. Nu stiu ce sa mai fac ? De 2 ani imi face viata un calvar ,imi toaca sistematic nervi . Nu pot sa mai îndur ca cineva Sami pună in spinare niște lucruri rele pe care lea facut singur . Ma apasă zilnic ceia ce-mi pune pe umeri ,povara amărăciuni create de el . Am ajuns de plâng zilnic si nici nu ma lasa caci as vrea sa închei totul cu aceasta persoana care nu o mai pot numi soț . Dar numi da pace ,imi deranjează si amenința familia si pe mine . Ca sa scap de rl trebuie sa fug din țara . Mai nou imi spune ca se va sinucide si ca ma lasa săraca sa nu am bani nici sai fac pomeni ca sa vad ce i-am facut si unde lzm adus ca am plecat de acasa in 2013 FARA MOTIV asa imi spune … Pai ce femeie pleaca din casa ei din patul ei in alta parte daca nu ai este rau ? Tin sa va spun ca nu am voie sai spun nimic ce lui iar face rau ,orce lucru pe care i-l spun la nervi i-l tine mine ani si mil repeta de fiecare data . Am ajuns la concluzia ca este grav bolnav ,paranoic este putin spus …. In fiecare zi asist ore in șir cum imi face observatie si ma judeca pentru faptele lui . Tin sa precizez ca eu lui chiar nu iam facut nimic rau …. Si nu am voie sai spun decat cei place sa audă pe un ton blând caci altfel este dispus sa dea in mine . Ce sa fac ? As vrea să-l duc la un doctor dar mia spus ca el e sanatos eu dunt bolnava sunt satana si dujmanilor lui care ia ruinat viata . Va rog ajutați-mă cu sfaturi . Va multumesc .

  6. Buna ziua. Am o problema cu fiul meu in vârstă de 19 ani,a consumat marijuana in exces si a început sa delireze cu mesaje din muzica hip hop ca ii sunt adresate lui,ca trebuie sa ajungă in america etc,etc. Am fost la psihiatrie cu el si la diagnosticat cu episod psihotic acut si i sa dat un tratament pe care il urmează de 10 zile. Acum suntem in alta tara ca sa il țin izolat de anturaj si sa evit internarea la psihiatrie. Îmi puteți spune in cat timp se vor vedea schimbări si ce șanse sunt de o reocupare totala. Va multumesc

  7. e greu aproape imposibil ca sa traiesti in casa cu paranoicii…nu este vina lor ca sunt bolnavi trebuiesc tratatii cu dragoste si rabdare fffffffmulta rabdare,Dumnezeu sa-i vindece

  8. Un articol foarte bun ! Multumim pentru detalii

  9. Foarte bun articolul, multumesc foarte frumos pentru prezentare…spre deosebire de alte explicatii aceasta a fost pe intelesul meu. Chiar m-a ajutat pentru scoala…

  10. Buna ziua,
    De trei ani de cand sunt casatorit traiesc un calvar, imi iubesc sotia extrem de mult, insa, o data la o luna-doua se produc certuri destul de violente. Motivul era de cele mai multe ori gelozia, nefondat evident. Acum certurile au scapat tragic de sub control, au luat forma fizica, a inceput sa dea in mine. Uneori replic defensiv, alteori doar stau sa se descarce. Desi sunt convins ca nu asta imi doresc de la aceasta relatie si nu asa vad eu o viata de cuplu sunt totusi optimist. Ce ma doare cel mai mult este faptul ca la ultima noastra disputa a asistat si fetita noastra de 2,5 ani.. s-a speriat si a inceput sa planga. M-am simtit neputiincios in acel moment, pana nu s-a terminat cearta n-am reusit sa fac nimic, eu fiind sac de box. Nu vreau sa pierd aceasta familie, cu toate astea nu stiu cat o sa mai rezist.
    Mentionez ca sunt un fost sportiv de performanta si nu forta fizica ma opreste sa replic, ci dragostea.
    Nu stiu cum s-o fac sa-si accepte boala, sa accepte o vizita la medic si astfel sa poata face un tratament care sa ajute la vitalizarea relatiei.
    Va rog sa ma ajutati!
    Multumesc mult!

    • Sotia dvs. poate sa fi suferit una sau mai multe deceptii in relatiile anterioare sau sa nu fi primit suficienta dragoste in familia din care provine. Si atunci cauta o confirmare cat mai mare a dragostei in cuplu. Probabil a invatat ca daca isca o cearta ea se finalizeaza printr-o impacare romantica. Aceste manifestari de gelozie sunt cauzate si de o imaturitate emotionala. Oamenii pot sa aiba 20, 30, 40 de ani si mai mult dar emotional sa se comporte ca un copil sau un adolescent. Daca va iubiti sotia, incercati sa ii intariti convingerea ca o iubiti si ca certurile nu fac decat sa distruga sentimentele.

    • Daca mama dvs are aceasta varsta nu este exclus sa nu fie si scleroza pe langa paranoia . Imi cer scuze daca am gresit cu ceva zicand aceste vorbe .

    • Si gelozia este tot ca o boala caracterizata dar pe plan secundar , dar ideea mea este ca sotia dvs a avut un trecut in care a suferit mult dupa persoana iubita si chiar in acest moment ii este teama sa nu va piarda , din motiv ca iubirea ei pt dvs este imensa si nu vrea sa mai piarda inca o data in fata destinului.

  11. Ce poti face atunci cand un director de institutie are clar toate simptomele prezentate in articol? Cum boala nu exclude inteligenta, iar aparenta de normalitate e derutanta pentru multi, daca mai punem la socoteala si relatiile de familie ori politice, e evident ca nu ne putem apara nicicum de abuzurile pe care le comite persoana respective. Nu exista nicio modalitate de a-I demonstra dezechilibrul psihic? Sau trebuie pur si simplu sa ne resemnam si sa asteptam, sine die, ca timpul sa lucreze si pur si simplu sa o ia razna definitive?

  12. Si eu cred ca sufar de paranoia:((((( ceva tot am,eu am 24 de ani si nu am avut o viata usoara,un pic m-a afectat prin ceea ce am trecut si acum ma simt pierduta,bolnava,neinteleasa si singura,nu am pe nimeni aproape:(( sunt mereu depresa cateodata nu ma controlez si sunt mereu atenta la ce zic alti de mine,daca cunosc un baiat mi-e frica repede ca ma lasa,si mi se pare ca toti se uita la mine,si imi vad defectele si ma pierd,m-am inchis in mine,plang mereu,nu am incredere in mine,nu comunic cu alti,ma cert mai tot timpul cu altii.sunt mereu trista si in viata numa mai multumeste nimic,ma gandesc doar la moarte spun ca e unica solutie,cred ca nimeni nu mi.a vrut binele niciodata si ma simt foarte singura.ma simt cateodata foarte slaba si fara forte sa mai continui sa traiesc,ma misc un pic cam lent si sunt mereu obosita,nu stiu daca imi voi mai reveni vreodata din starea asta:((((((((((((((( ca vreau doar sa mor ca m-am saturat,trec prin starea asta de vreo 3 ani

  13. Tatal meu este paranoic ,are 70 de ani si ne a distrus psihic pe toate cele 2 fiice inclusiv nevasta lui,mama noastra a fost tare,nu stiu cum a rezistat atatia ani,si a batut joc de noi emotional de nenumarate ori,de la lipsa cadourilor,la lipsa totala de implicare in educatia noastra ,de la umilire ,la nesimtire cronica,cred ca s a razbunat pe noi,fetele lui,pt ca la mama nu a ajuns ,bineinteles ca mama s a ales cu o boala de inima ,pt ca daca nu trecea prin socurile prin care a trecut nu s ar fi imbolnavit,plus intoleranta pe care o are la antibiotice,pt ca datorita stresului,debia poate sa ia antibiotice,stiu ca imi povestea cand eram mai mica ca isi simte ficatul marit,aceleasi simptome de ficat marit le are si sora mea,pt ca s a casatorit tot cu un barbat abuziv,din pacate acesta este mai rau ca tata,face Yoga,si a amenintat o pe sora mea in primii ani cu divortul,si ii distruge stima de sine si asa subreda,eu am scapat mai ieftin pt ca fata de mine nu si a putut manifeste ura gratuita,am fost si eu cu barbati abuzivi pt ca doar astia pareau sa ma atraga,ceea ce vreau sa spun este ca viata e scumpa,anii si sanatatea nu se mai intorc inapoi,si multe femei se sperie nu de boala sotului ci de ce va urma dupa,si mai ales de singuratate,din experienta mea de viata ce pot spune este ca linistea intr o familie e de aur,intelegerea la fel intre cei 2,daca nu exista nu va mintiti ca ,cu timpul va fi mai bine,in general femeile cedeaza psihic,nervos,mai ales femeile care nu sunt lasate de paranoic sa si mai vada familiile,se produce o trauma care nu se mai poate vindeca,sfatul meu este sa ne salvam pe noi insine inainte de ai salva pe altii.Tatal meu are 71 de ani si tot vorbe urate scoate,nu bea,nu fumeaza,dar mananca tot ce prinde,te lasa fara mancare in frigider,si a lasat serviciul,si pensia de 11 mil,nu i ajunge pt ca era obisnuit s o manance si pe a lui taicasu,este un monstru care mananca non stop tot ce prinde,daca il intrebi i ti spune ca nu trebuia sa cumperi mancarea,exemplu,o bucata de branza sa zicem,pt ca alta nu cumpara in loc,ai mei s au separat,se mai ajuta cu treburile si atat,singura solutie pe viitor este intrerupera totala a legaturii,mama nici nu cumpara multa mancare,nu face provizii,ca ramane fara ele,cumpara doar stictul necesar si poate si mai putin ca sa nu cotrobaie prin frigider,e ceva de nedescris,la sora mea cand se mai duce face razie prin frigider.Cand eram mai mica l am intrebat de ce se poarta urat,mi a raspuns ca ,cand vom fii noi mari si celebre evident,nu stiu de unde i a intrat in cap ideea asta ,o sa scriem o carte despre el,cert este ca eu nu sunt si nici nu vreau sa fiu celebra,am facut o facultate,nici nu mi gasesc de servici,si de voi avea un copil,nici nu as avea ce sa i povesestesc despre el,pacat candva imi spunea povesti despre cum se face uleiul si zaharul,erau singurele povesti pe care mi le a spus,mai tin minte o vizita la muzeul de arta,si inca o amintire cat de cat ok,in total cred ca am 4 sau 5 amintiri dispersate pe o lunga durata de timp,in rest numai mistouri am primit de la tatal meu,numai cuvinte de ocara,mai mereu inexistent in viata noastra,si totul a culminat cu plecarea mea la 19 ani din casa bunicilor din partea tatalui,caci nu mai rezistam psihic,am plecat la bunica mea ca sa am liniste,acum a venit si peste noi ,la bunica mea,pt ca bunica a murit,si mama il accepta pt ca a ramas singura,in viata trebuie sa alegi,ori sotul,ori copii,copii nu si mai viziteaza parintii pt ca nu au avut o relatie buan cu ei,fie au fost prea indiferenti,fie au fost duri,dar dintre 2 rele,indiferenta omoara cel mai mult,omoara sufletul copiilor,degeaba te prefaci ca ti ai iubit copii,cand tu nu ai ridicat un deget pt ei,nu numai de bani au nevoie neaparat copii,ci si de implicare,ori un tata absent este un tata inexistent.Ceea ce seamana oamenii aia culeg,mai devreme sau mai tarziu ,nimeni nu este scutit de asta,unii au doar impresia ca pacalesc pe cineva,poate sunt paranoica dar roata se intoarce pt toata lumea,pt orice om,semeni rautate ,cultivi rautate,roadele sunt tot rautatea,din pacate rautatea si ura pot omora,da pot omora,aici e tragedia.

  14. BUNA,tatal meu sufera de aceasta boala ,l-am cunoscut mai bine cand ne-am mutat impreuna in italia acum 3 ani ,impreuna cu mama si cu fratele cel mic.timpul cat am stat fara el,eu si cu ai mei cei dragi (neamurile)am „boierit”.VREAU SA MA AJUTI!

  15. A fost dureros pentru mine sa citesc acest material…mama mea este paranoica.este un chin zi de zi cand ma suna.incep sa tremur de fiecare data cand vad ca ma suna pentru ca stiu ce va urma….aceeasi poveste in fiecare zi..au fost niste probleme de famile care au schimbat-o complet.nu mai este persoana pe care eu o stiam, mai ales ca acum locuieste si singura, eu fiind studenta si locuiesc in alt oras de 5 ani.imi spune in fiecare zi ca atunci cand pleaca de acasa intra cineva cu cheie si ii fura din lucruri, ii zgarie mobila, peretii, ii rupe hainele, are camere de filmat in casa, etc (mai citisem niste articole despre paranoia si asa mi-am dat seama ca mama este bolnava), bineinteles am incercat sa o conving ca e bolnava si ca e doar in mintea ei..dar cum a-ti precizat in articol „ei nu accepta sa fie contrazisi sau sa accepte ca sunt bolnavi”.Nu stiu cum sa mai procedez, cum sa o conving sa mearga la doctor.Intr-un fel imi distruge viata cu boala ei, e un chin pentru mine sa o aud asa.Va rog sa-mi da-ti niste sfaturi.Va multumesc!

  16. de ce paranoicii se cred agenti CIA,SRI mai des,FBI,KGB si alte servicii……nu?

  17. destul de detaliat si precis acest referat. pentru mine insa nu este deloc linistitor… pentru ca imi traiesc viata alaturi de o astfel de persoana pe care recunosc ca o iubesc. ne cunoastem de 4 ani. dupa aproximativ un an am inceput sa am dubii in privinta comportamentului ei dar am mers mai departe cu ideea ca mi se pare. dar toate acestea au inceput sa se accentueze dar nu mam lasat desi in sinea mea deja ii dadusem diagnosticul . iar cum dragostea e mai rea decat…. „scaunul”… luna trecuta ne-am si casatorit… le-am facut pe toate pas cu pas in ideea ca este doar o parere de a mea si poate se va schimba ceva dar cu parere de rau lucrurile merg din rau in mai spre rau… cineva scria mai sus ca trebuie sa fie tari cei ce traiesc in casa cu un paranoic. de felul meu sunt dar sincer nu stiu cat mai rezist. ma rog sa pot gasi intr-o zi un psiholog sa ne ajute dar dupa ce am citit aici nu stiu ce sanse am… dar cum speranta moare ultima: va doresc la toti toate cele bune si aveti grija de sanatatea voastra si a celor din jur

  18. Am citit cu inima grea comentariile despre paranoia si am simtit pt. fiecare durerea din suflet si neputinta de a schimba ceva.M-am casatorit la 18 ani la 19 am nascut un baietel sanatos si dragalas.Sotul meu ma iubea dar in felul lui cid era liber adica treaz incepuse sa bea putin pina a ajuns la mult .Avea un serviciu bun si era respectat si foarte intelegent , cind era trez casa noastra , ca ne luasem in rate un apartament cum va spuneam era ca o casa de povesti eu aveam voie sa fac orce sa cheltui toti banii daca sufletul ma lasa si venea o zi cind tot ce facusem imi era reprosat cu o voce total necunoscuta mie la inceput am crezut ca e o intimplare dar chiar daca a doua zi venea in genunchi cerindu-si iertare eu in sufletul meu era ca si mort am constatat ca daca nu inpart treburile casei atunci cind inca casnicia e fierbinte noi nu vom avea viitor .Am decis inpreuna cu el eu sa fiu contabila casei si casiera si educatoarea fiului nostru el sa gateasca sa faca curat si sa spele .A facut toate acestea cu sincoape dar le facea iar eu cu banutii pe care ii aveam am cumparat ce ne trbuia in casnicie.Timpul a trecut cu tot cu betiile lui eu m-am inbolnavit de toate bolile de suparare , doream sa am prieteni sa merg in excursii la teatru dar cu caracterul lui nu am putut in afara de concediu sa merg nicaieri toata ziua daca nu faceam lectii cu fiul meu citeam fiul a plecat la facultate noi ne-am facut o casuta pe locul bunicilor sotului si avem si apartamentul .Am iesit la pinsie legaturile s-au rupt cu colegile iar sotul meu a facut un accident vascular m-am luptat si m-am rugat pt al ridica din pat dumnezeu prin mana doctorului a facut minuni acum e perfect fizic dar s-a instalat paranoia , voi care traiti aceasta drama stiti ca or cit te-ai abtine sa nu zici nimic nu poti te simti tradata in lupta ta de a mentine o casnicie si te simti inchisa intr-o cusca fiindca nu poti iesi cu el in lume fara sa nu sa se ia la harta cu cineva .Cind vin crizele devine un om posac o privire rea se uita la mine parca atunci ma vede si imi striga ca sunt dusmanca lui aliindu-ma cu dusmanii lui citeodata imi vine sa pun mana pe telefon sa-l duc la balamuc si sa nu-l mai vad niciodata .Toata viata mea a fost o frica cind era la servici sa nu bea la volan acum sa nu sa se certe cu cineva e umilitor sa-i spui omului lasa-l ca nu-i sanatos am de toate dar nu am sanatate si liniste nu pot avea baza pe el nici sa-l trimit la piine , acum stam la tara viata cu legume de cultivat si cu pomii fructiferi ii mai umple timpul dar cind ii vine clipa mai trinteste un scandal am platit pina acum pt. certurile lui 1000E si nu-l doare niciunde .Am facut marea prostie ca i-am spus fiului nostru el e plecat lucreaza in cercetare si vine in iulie acsa sa vedem ce facem cred ca ma voi inbolnavi eu in locul lui .Ce spun doctorii sunt teorii adevarata drama numai noi ce traim cu ei o simtim .Acum sotul meu ia CIPRELEX de 10 si este mai calm e foarte scump dar daca frei un mpment de liniste platesti.Succes si nu va spun sa fiti tari ca nu poti.

  19. Am recunoscut in tot ce ati scris domnule doctor comportamentul barbatului pe care il iubesc. A ajuns la punctul in care ii cere lui Dumnezeu sa isi termine misiunea pe pamant si sa moara, iar 100 de ani sa nu se mai reincarneze. De o saptamana nu vorbeste cu mine. Considera ca l-am jignit pentru ca i-am spus ca nu e in regula cum se poarta. Traieste, dar ma ingrijoreaza ce i s-ar putea intampla. Va rog sa imi spuneti ce sa fac sa il contactez sau nu? sa il ajut sau nu? Cum? Nu as vrea sa abandonez pe cineva aflat intr-un moment dificil al vietii, mai ales ca s-a certat cu toata lumea?! Ce sa fac pentru ca exact cum ati spus nu are incredere in medici se considera sanatos si mai nou mi-a spus ca isi uraste parintii. Sunt foarte ingrijorata.

  20. M-am casatorit saptamana trecuta,locuiesc peste Ocean,nu vreau sa spun nume,tara,ca nu se stie niciodata…..va rog sa imi spuneti daca am dreptate ca sotul meu este paranoic….pare perfect normal,dar cand intram in niste discutii,el isi pierde repede controlul,nu accepta argumentele mele,vine intotdeauna cu argumentele lui,zice ca asa cum zice el este corect si adevarat,si are sens totul,se enerveaza foarte repede,daca se vede cumva in inferioritate,nu devine violent,dar ridica vocea,se crede foarte destept atotstiutor,chiar daca eu stiu ca nu are dreptate,considera ca lumea se va auotdistruge are niste idei foarte pesimiste despre viitor,prezenta copilului lui(al meu inca nu e aici) uneori il irita,cu mine petrece doar weekendurile si de multe ori am impresia ca atunci cand trebuie sa plec e o usurare pentru el,chiar daca dupa aia imi spune o saptamana intreaga ca ma iubeste…mi se pare ca se ascunde cu multe chestii,adica el stie tot despre mine eu nu prea srtiu multe,evita foarte multe discutii si se fac de obicei numai cand vrea el ,cand considera el,daca nu e timpul sau momentru oportun devine iritat…..sunt multe,multe….. dar eu incerc sa ii dau dreptate,chiar daca stiu ca nu are,ma simt frustrata pentru ca el tipa si eu nu,eu vin cu argumente logice lui i se par niste idei ale unei persoane fara minte,el crede ca este foarte destept toti ceilalti fiind prosti,imi repeta de multe ori aceleasi lucruri,imi repoveste aceleasi lucruri,niciodata nu i i spun ca le stiu ,ca mi le-a mai zis…..trebuie sa il iau ca pe un copil cu binisorul…altfel orice lucru important daca nu e cum zice el,nu e corect,nu e normal,nu e bine!!!!! Un sfat????? Multumesc.

  21. DOMNULE DR TREC PRIN CEVA CE NUMI POT EXPLICA ,CRED CA UNEORI MA URMARESTE MULTA LUME CU TOTI CARE VB MI SE PARE CA VOR SAMI FACA O SURPRIZA CUM AR FI CE MIAS FI DORIT EU CEL MAI MULT SAU CHIAR ALT CEVA STAU SI AI ASTEPT SI NIMIC MA ENERVEZ REPEDE ,GANDESC VB ALTORA CUM CA VOR SAMI FACA RAU ADICA SA MA BAGE LA ANCHISOARE MI SE PARE CA MA URMARESTE POLITIE CIVILA CU TOATE CA NU FAC INFR DAR TRAIESC PRINTRE INFR ,CATE ODATA VB SINGUR DAR FFF PUTIN MI SE ANFIERBANTA CAPUL CAND VREAU SA MA PUN LA SOMN DORM FFF PUTIN CATE O ORA APOI MA PLIMB PRIN CASA SI IARASI DORM CEVA SI IARASI LUCRUL SE REPETA ANALIZEZ CUVINTELE ALTORA CUM VREAU EU ,,SI CAT DESPRE SURPRIZA CARE O ASTEPT MI SA ANTAMPLAT ACUM AN SEARA ASTA A DOUA OARA PRIMA FIIND PE DATA DE 5 ANUL ACESTA CUM AR FI CA FAM MEA SI PRIETENII AR FACE SA MA ANPACE CU FOSTA MEA PRIETENE CARE NU AM MAI VAZUTO DE 3 ANI SI CARE NU TOTI STIU CA AS DORIO ANAPOI FF PUTINI ,,STAU SI ASTEPT SURPRIZA CEA MARE SI EA NU VINE APOI DUPA O ORA DE ASTEPTAT AMI REVIN MA AFLU LA MUNCA AN ITALIA SI NU AMI PERMIT SA VB CU NIMENI CA MIE RUSINE SI NU MAR CREDE NICI LA PC NU MA PREA PRICEP DAR MIAM ZIS SA CAUT PE GOGLE UN RASP CE MI SE ANTAMPLA CAI DE FF PUTIN TIMP SI AM DAT DE DV OARE SA AM LEGATURA CU WIKIPEDIA NUSTIU ANCOTRO SO IAU MAMA MA VAZUT VB SINGUR DAR NU IAM ZIS TOT CEI CU MINE CAI BOLNAVA DE INIMA SI TATA NU AM DOAR 5 SURORI CARE NU CRED CA STIU ELE CE LIAS ZICE NU SANTEM PREA ANVATATI AS FACE ORCE SAMI DATI UN SFAT ORCE CA MIE FRICA DE ZIUA DE MAINE SA NU MA AGRVEZ PREA TARE ,UNDE SA MA DUC CE SA FAC SINGUR DE BUNA STIINTA CUM AM FACUTO SA VA SI SCRIU SI MI SA ANTAMPLAT SA SI PLANG ACUM DE CRECIUN CA AM FOST ACASA O ORA ANCONTINU APOI NU AM SPUS LA NIMENI NIMIC SI AM PLECAT CU UN TAXI LA BAIA MARE LA HOTELUL MARA PUTETI AFLA CA PLANGEAM SI ACOLO SI VB MURDAR JIGNESC PERS DIN JURUL MEU DAR NUS AGRESIV NU SAR LA BATAIE CA MIE FRICA DE FELUL MEU CAUT MAI TOT TIMPUL FETE PE BANI ,AM AJUNS ACASA DUPA 3 ZILE DE PLIMBARI FARA NICI UN ROST SI NICI ODIHNIT CA DORM PUTI DACA MA ANTELEGETI DUMNULE DOCTOR DATIMI UN INDICIU SI EU AL FAC SINGUR SAU DACA TREBUIE SA SPUN LA CINEVA CUM ZICETI DUMNEAVOASTRA VOI FACE VA MULTUMESC PT ANTELEGERE SI UN AN CAT MAI BUN UITASEM LOCUIESC AN SIGETUL MARMATIEI DAR BULETINUL MIE DE IASI

  22. Nu doresc nimanui vreodata sa aiba de-a face cu o persoana care sufera de paranoia. Iar pe cei care din nefericire au „placerea” sa convietuiasca cu o persoana care sufera de parnoia, ii sfatuiesc sa fie tari, sa nu ia lucrurile personal, sa aiba puterea sa treaca peste toate momentele grele… ca din pacate sunt din belsug. Am si eu in familie un astfel de caz… este de neimaginat pentru cei care nu trec prin asta… Oricat de tare ai fi, oricat de mult ai incerca sa te detasezi, atata timp cat tu esti parte din subiect…este imposibil sa nu te „atinga”. Aveti grija de ei, aveti grija de voi!!!

  23. Ii inteleg pe cei care au avut curajul sa povesteasca prin ce trec. Am si eu un tata cu asa manifestari, care – dandu-si seama ca ceva nu este in regula – chiar s-a internat din proprie initiativa acum vreo 18-19 ani. De atunci macina cu asiduitate viata celor din familie si nu numai, refuzand sa mai accepte ca este sau a fost bolnav. Totusi, cand calmantele erau la liber in farmacii, lua pilule pe ascuns, fara sfatul medicului. Si acum ia diverse calmante din plante. Iar mai nou, de vreo cativa ani si mama are acelasi comportament, fara calmante insa sau inca, nici nu stiu cum trebuie spus. Totul s-a acutizat dupa ce au iesit la pensie, au pierdut contactul cu tot ce era legat de activitatea profesionala si se limiteaza in a percepe realitatea numai prin prisma a ceea ce vad zilnic la televizor. Paranoia este boala grea si pentru bolnav si pentru cei de langa, care – asa cum am aratat – mai devreme sau mai tarziu risca sa se imbolnaveasca la randul lor.

  24. Dupa ce am citit aici cred ca si soacra mea sufera de paranoia… Stai de vorba cu ea ca si cu un om normal, apoi dupa ceva timp te pomenesti ca te suna si iti spune niste interpretari ciudate. S-aa izolat, nu e vizitata de nimeni, nu viziteaza pe nimeni. Daca aude pisica in pod suna la politie sa spuna ca ii umbla hotii prin pod. A vazut ca la prag era cazuta tencuiala si ma banuia pe mn ca m-am dus in lipsa ei acasa si i-am dat jos tencuiala….sau avea o curea (de 5 lei)care era buna dimineata si seara cand sa o puna la pantaloni era dezlipita…a intrat la idei ca a venit cineva in lipsa ei si i-a dezlipit cureaua… E doar paranoia….sau ceva mai grav..?

  25. Greu este intr-adevar sa ai in familie asemenea om.Vreau si eu sa va laud pt felul clar in care ati sistematizat boala.Sa vedeti ce „distractiv” e intr-o biserica neoprotestanta unde oamenii mai pot vorbi in public,sa ai de-a face cu astfel de oameni.Ce spun ei este TOT de la Duhul Sfant,cine ii contrazice contrazice pe Dumnezeu.Daca indraznesti doar sa remarci ca au vorbit cam nepoliticos esti agentul Diavolului.Ma rog, cunosc un astfel de om de 10 ani, altfel om corect, parca tot mai sper sa-si revina.Speranta moare ultima…

  26. sotul meu are 3 internari la psiiatrie,este paranoic mintal.Exact ca si ceilalti,este aresiv,violent,mai ales verbal si ma crede infidela.Acum dupa 5 ani nu am mai suportat si am baat divort,am un baiat de 4 ani cu el,ce sa fac,la divort nu sa prezentat,oare dc nu am servici ca el nu ma lasat sa lucrez pierd copilul in instanta,ajutati-ma cu un rasp.plz acum

  27. Multumesc, pentru timpul acordat.Articolul este destul de lamuritor.Situatia este imposibil de administrat de catre mine.I-am propus sa aleaga el expertii contabili, dar motiveaza ca toata lumea va complota cu mine,asa ca demersul este inutil,iar o consultatie la psiholog nu accepta.Ulterior,momentului in care a formulat acuzatiile, eu am facut psihoterapie, incercand sa inteleg.
    Cu consideratie
    ce am facut pentru a se putea declansa reactia lui.

  28. Buna ziua,

    Domnule doctor,incerc sa va spun pe scurt povestea.
    sant casatorita de 22 de ani,acum doi ani sotul meu m-a acuzat ca am furat 18mld lei din firma mea, pentru ca „aveam intentia sa divortez si voiam sa ma pun la adapost”.venea la birou, lucram impreuna de trei ani,ma ameninta ca daca nu spun unde am ascuns banii, in ce conturi secrete, atunci ma va reclama la procuratura si o
    sa ” spun eu tot”,in plus pe colegii mei i-a anuntat ca vor plati si ei deoarece pe toti ne va controla politia.
    pe dealta parte imi propunea „intelegeri secrete,ca nu ma va reclama daca o sa-i spun unde sant banii si iidau jumatate.Socul a fost foarte puternic pentru mine, dupa 10 zile de la debutul acestei situatii, am plecat de acasa,am cerut expertiza financiara , am angajat un avocat cu care sa discute.Reactia lui a fost ca avocatul si expertul comploteaza cu mine si o sa ne „bage pe toti in puscarie.Cel mai important lucru este ca noi nu ne-am certat niciodata pe bani, sotul meu ni mi-a reprosat niciodata nimic relativ la bani.De doi ani ori de cate ori am luat legatura,mi-a spus ca nimeni nu il poate convinge ca nu „l-am furat, desi intre timp a ajuns la suma de 1 miliard lipsa, asa cum s-a scris in articol a inceput sa invete termeni contabili si sa elaboreze propriile evidente.Bun, deja au trecut doi ani , noi nu am divortat,imi iubesc sotul, pur si simplu intreb daca acest compotament este paranoic si daca din pdv medical mai putem recupera.
    Cu consideratie,

  29. 😛 acum imi dau seama ca si eu am tente paranoice. F. bun articolul, dar cateva sfaturi usoare ar incuraja putin pacientzii.
    Poate ajuta pe cineva ce am gasit pe net tradus din engleza dar e putin improvizat de mine:

    „Un terapeut v-ar putea ajuta cel mai mult sa va intelegeti si sa actionati impotriva bolii.
    Cititul constant de carti poate ajuta f mult, apropierea de natura (munca in natura,)sportul, socializarea adegvata. Credinta poate ajuta iarasi foarte mult . Daca fumati sau consumati alcool, e esential sa le ameliorati.”
    Succes

  30. sper sa nu am niciodata parte de aceste simptome

  31. Domnule doctor,
    As dori din tot sufletul sa-mi pot gasi linistea in sfatul dumneavoastra. De o perioada – aprox cateva luni- sotul meu ma acuza de infidelitate. Nu se bazeaza pe nimic REAL, decat pe glumele proaste ale prietenilor si colegilor lui -aluzii la sexualitatea lui etc.- pe care le considera ca fiind reale si intentionate. Mai mult decat atat face conexiuni intre aceste glume, acesti oameni si persoana mea. Mentionez ca majoritatea timpului il petrec alaturi de copilul si sotul meu, ceea ce n-ar trebui sa dea sotului meu motiv de gelozie.Avem discutii interminabile pe acest subiect, dar indiferent ce as spune eu nu conteaza, doar ceea ce sustine el este adevarat. Acuzele sunt din ce in ce mai dese si mai grave. Nu cred ca mai rezist, nu stiu cum sa mai raspund si ce argumente sa-i mai ofer pentru a ma crede. In prezent avem o relatie de familie tensionata, iar sotul meu este preocupat in permanenta sa afle „ADEVARUL”. Va rog sa ma indrumati daca ar fi necesar sa mergem la un psiholog.

  32. O parte dintre simptomele descrise de dl. doctor o regasesc in comportamentul sotului meu. Suntem casatoriti de 28 de ani si, la inceputul casniciei, nu intelegeam de ce, in ciuda faptului ca ne iubeam, ne certam tot timpul. Sotul meu nu suporta nici o observatie, totul i se pare a fi un repros la adresa lui, duce orice discutie contradictorie la nesfarsit cu cresterea in intensitate! I se pare ca toata lumea are ceva impotriva lui dar, mai ales, eu. Pe mine ma considera vinovata de toate starile lui de rau, eu sunt cuiul lui Pepelea, pentru el. El le stie pe toate, are dreptate intotdeauna, toti ceilalti sunt fie prosti fie needucati. Norocul meu, deocamdata, ca nu este violent fizic ci doar verbal. De-a lungul timpului am invata sa ma controlez, sa nu-i raspund sau sa tac atunci cand intensitatea vocii lui creste la un nivel ingrijorator. Recunosc ca, uneori, mai zic si eu cate o vorba, doua, doar sunt si eu om nu papusa! Ma intreb cat voi mai reusi sa nu ma las afectata psihic de comportamentul lui! In vecii vecilor, sotul meu nu ar recunoaste ca are o problema psihica.

  33. Domnule doctor,
    Va scriu pentru a va multumi pentru articol. Acum stiu cum trebuie sa procedez si sa ma comport cu o biata vecina care, clar, e suferinda de aceasta boala. Fiecare cuvant scris de dumneavoastra o descrie in amanuntime si m-am lamurit ca trebuie s-o tratez cu intelegere si condescendenta (eu am incercat s-o ignor) daca vreau sa scap de atentia insistenta si violenta pe care mi-o acorda absolut nejustificat de la o vreme incoace.
    De altfel asa a procedat cu multa lume, vecini si cunostinte,dar mai ales cu administratorii asociatiei, care si-au luat lumea in cap din cauza reclamatiilor si scandalurilor dumneaei.
    O singura intrebare as avea. Poate deveni si violenta fizic, ca sa stiu daca trebuie sa ma feresc de o eventuala agresiune fizica, fiindca de cele verbale ce sa mai vorbim?
    Va multumesc inca o data.
    Cu stima
    Dana Anghel

  34. Cred ca sunt si eu paranoica am 17 ani am avut o copilarie grea nu pot sa zic ca am fost vreodata fericita cu adevarat am avut multa tensiune in familie mama cand eram mica imi zicea toate certurile dintre ea si bunici mei sii cred ca asta a adus la maturitatea mea prematura. tata era plecat in strainatate pt a face bani ca eram saraci vai de noi..ma regasesc in majoritatea lucrurilor care definesc paranoia..sunt hipersensbila,suparacioasa,orgolioasa ( fata de persoana care o iubesc mai las de la mine) analizez orice lucru marunt, imi imaginez ca am boli sau ca o sa am boli, mie frica ca o sa mor ,de curand miam luat un catel care credeam ca ma va linisti dar nu stiu ma stresez de la firele lui de par ca voi face chist si tot asa.. sunt o fire timida , nu am prieteni doar o singura prietena care e ca mine..mie frica sa nu ma fac de ras.. am avut o perioada cand nu puteam sa ma spal nici pe ochii ca aveam senzatia ca e cineva in spatele meu..era o vreme cand nu puteam sa ma gandesc nici la dumnezeu ca il vedeam pe necurat..astea probabil de aia fiindca am avut o perioada cand ma uitam la exorcizari si fantome ..si filme horror. De ceva timp cam 4 luni.. am ajuns sa fiu foarte agresiva in limbaj cu mama ma cert cu ea destul de des din nimicuri..si am obs ca nu pot sa nu ma abtin izbugnesc imi vine sa inebunesc cand ne certam..incerc sa iau in gluma sami impun dar nu pot..am obs ca aproape tot timpul cred ca am dreptate si imi sustin..(ma consider o fire profunda, intuitiva si inteligenta ) ma stresez aproape din orice..nu stiu ce sa fac..am zis ca o sa ma duc la pshiholog dar nu stiu cat de mult ar putea ajuta..:| as vrea cateva sfaturi.. multumesc frumos.

  35. Buna tuturor,citind articolul Dvs.sincera sa fiu parca-parca m-as regasi si eu in unele chestii..sincera sa fiu insa nu imi dau seama daca sant sau nu paranoica.Am avut o copilarie nefericita,parintii mei nu m-au dorit si asta reiese si acum la varsta care o am,respectiv 28,au apelat la violenta fizica nemotivata in marea majoritate a cazurilor,violenta psihica,ignoranta totala fata de sentimentele in dezvoltare la acea varsta a copilariei.Am suferit un divort in urma cu 3 ani si inca sant afectata ma simt singura,as vrea sa am prieteni dar parca oricat imi doresc sa ii am am nu reusesc sa mi-i fac nici acum la varsta mea.Viata profesionala este cat de cat reusita zic eu,insa nu ma mai simt fericita de multi ani…de fapt cred ca niciodata nu am fost…Simt ca incep sa dezvolt argumente in folosul meu dar nu imi dau seama daca sant cu tenta de paranoia sau nu.Oare nu toti ne vedem in sinea noastra mai buni,mai pregatiti?Care este normalitatea in acest sens?Viata mea de familie cu fostul sot era una tensionata chiar de la inceput…simteam ca nu sant iubita cu adevarat..desi avea motive sa o faca.Uneori simt ca cedez as vrea sa ma detasez de toate si sa nu mai implic insa oricat as vrea nu pot.Ce simptome sunt acestea?Am o rigiditate a comportamentului insa doresc schimbare si ma implic cat se poate sa o fac.Cum reusesc cu adevarat?Ce sfaturi imi acordati cei care traiesc si se confrunta cu aceeasi situatie prin care trec si eu.Va rog din suflet sa imi dati niste sfaturi incotro sa ma indrept??????Cu stima si respect.

  36. deci e clar,ma regasesc in toate aceste situatii,deci sufar de paranoia si devine din ce in ce mai greu,cineva ma poate indruma ? accept si un tratament medicamentos.

    • MMMM….daca declarati acceptarea tratamentului si va identificati ca paranoic rezulta ca NU sunteti! Cam asa se defineste paranoicul. „Nu-i asa?” ups! am rostit formula paranoida! Oi fi si eu?

  37. As dori sa stiu daca aceasta boala este ereditara.multumesc!

  38. Va rog sa ma ajutati. Soacra mea este paranoica, crede ca o insala sotul, a luat toate femeile din jur ca fiind amante si acum a ajuns si la mama. Da telefoane cu nr ascuns, face crize, plange sa-mbatat odata……e crunt. Spuneti-mi unde ma pot duce cu ea sau ce sa fac. Multumesc anticipat.

  39. Cred ca sufar de aceasta boala si ii „otravesc” viata sotului meu ,e posibil ca totul sa isi aiba radacina in copilarie ,poate m-am considerat abandonata si acum mi-e teama sa nu mi se intimple iarasi.Ideea este ca acum foarte mult timp am trecut printr-un divort datorat implicarii unei domnisoare iar in actuala relatie dupa o buna perioada de timp a aparut in mintea mea suspiciunea ca actualul sot imi face acelasi lucru.Poate nu sint chiar coerenta dar viata mea e un calvar ,pe care s-ar putea sa mi-l provoc singura.Din articol am recunoscut toate simtomele:certitudinea pe care o am-sint inselata;concluziile pe care le trag din :gesturi,intirzieri ,raspunsuri evazive,anumite afirmatii etc.Sint convinsa ca ma pot vindeca dar „lupta”tebuie sa o dau in primul rind cu mine insami si desigur sustinuta de el ,daca ma intelege.Multumesc pt atentie.

  40. Va rog sa-mi spuneti daca aceasta boala paranoia poate fi ” citita ” si in trasaturile fizice ( pupile micsorate , privire patrunzatoare, mers specific ) sau alte asemenea caracteristici care-ar putea trada simptomele bolii . Multumesc

  41. eu am zilnic impresia ca cineva sta noaptea si se uita pe geam la mine in casa. este exasperant, mai ales ca nu pot impartasi aceasta temere sotului meu. Sunt paranoica? Am nevoie de tratament ?Va rog sa ma ajutati!

  42. Un om care sufera de paranoia, dupa simptomele si actiunile descrise de dl. dr. mai sus, poate sa distruga psihic, chiar sa duca la imbolnavirea organica a celui de langa el. Caz concret la mine in familie : Tata(il numesc asa doar ca e d.p.d.v. biologic) a fost si este dupa parerea mea si a multor alti cunsocuti un caz tip de paranoia. Prin atitudinea autoritara, persecutanta, violenta uneori, a reusit sa o imbolnavesca psihic pe mama, apoi s-a declansat acea gena numita cancer, care a dus la sfarsitul ei. Tragic pt. mine este ca nu se poate demonstra acest lucru, si chiar daca s-ar demonstra, judecata se poate face doar de cel de sus, deoarece nu am auzit niciunde in lume ca un om sa fie judecat pt ca prin comportamentul lui a determinat moartea altei persoane. Oricum eu ma bucur ca am scapat cu bine, deoarece am fost la un pas de imbolnovire din cauza lui, dar am reusit doar prin separare totala. Din pacate e singura solutie, deoarece acum noua lui prietena e psiholog si cu toate ca e nu a reusit sa il aduca pe drumul cel bun. Acesti oameni sunt cei mai periculosi, si cel mai tragic e daca sunt si din familie si realizezi asta doar cand te maturizezi si constati ca nu poti face nimic decat sa te desprinzi total de acea persoana. Pentru cei care au trecut sau trec prin situatii asemanatoare, rog sa posteze sfaturi sau povestea lor. Va multumesc !

  43. Foarte bun articolul , daca nu chiar cel mai bun din ce poti gasi.. as vrea foarte mult o mica continuare,referitoare la tratamentul medicamentos …exista ceva ? Multumesc

  44. citind mai multe articole despre paranoia incep sa imi gasesc raspunsurile la intrebarile care ma macina de multa vreme.este vorba despre mine si despre faptul ca atunci cand sunt intr-o relatie orice cuvant mi-ar spune parterul de ex o lauda,un compliment..ma gandesc ca ahh spune asta doar pentru a ma baga in patul sau..si poate nu e adevarat si sunt constienta de multe ori ca nu este …sau daca mi se pare ca a pronuntat un cuvant mai cu indiferenta inteleg ca are ceva ca s-a suparat ca nu ma place ca ma va respinge..si ajung sa fac reprosuri si in cele din urma chiar ajung sa fiu respinsa datorita presiunilor pe care le fac.si acest lucru nu se intampla doar intr-o relatie ci si cu ceilalti din jur..in general cu persoanele importante din viata mea… nu stiu ce sa fac..mereu i-am invinovatit pe ceilalti din jurul meu…dar incep sa-mi dau seama ca eu sunt adevarata problema..si mai rau este ca nu stiu ce sa fac si nu am cu cine sa vorbesc..

  45. Buna ziua!
    Agf care il acuza pe elf61. Cred a nu puteti intelege, daca nu ati trait lanag un asemenea om. Da, intr-adevar un paranoic ii face pe toti sa creada ca celalat este o bestie.
    Eu traiesc alaturi de un asemenea nebun de 24 de ani. Este si alcoolic. Am divortat, dar pana la urma neavand unde sa locuiesc m-am reintors in locuinta, asa divortata.
    Desi declara sus si tare ca ma iubeste, inainte sa se pronunte divortul si a adus o alta femeie. Avand un copil de 21 de ani, student, cu salariul mizer, ce poti sa faci ?
    Ajungi sa te simti tu vinovat de ceea ce se intampla. Sa o iei tu razna. Am crezut ca a primit o lectie, dar nu! Are aceleasi idei. Eu ma duc cu orice barbat de pe strada, chiar si cu gunoierii, este frustrat, neinteles, are dreptate in permanenta si ceilalti sunt bolnavi (adica eu) si nu au decat sa mergaa la doctor. El este sanatos. Familia nu realizeaza ca el are probleme.
    Oamenii din jur ii dau dreptate. Doar cei care ma cunosc foarte bine pe mine si mai reusesc sa-l cunoasca si pe el realizeaza ca este nebun. Nu stiu daca exista iesire din aceasta problema, daca ajungi la o anumit avarsta cand nu mai poti sa o mai iei de laa capat. Numai sa te rogi sa moara inaintea ta sa mai traiesti macar o zi dupa el. va doresc numai bine

  46. Buna ziua, din pacate si eu cred ca ma confrunt cu aceeasi problema ca majoritatea dintre dvs. Am un prieten de 1 an si ceva la care tin enorm si pe care mi-as dori din suflet sa-l ajut insa nu stiu cum, nu reusesc. Pentru el, bineinteles, eu sunt centrul delirului, eu il mint si il insel in permanenta si este obsedat de acest gand, nu pot sa va explic cat de convins este si cate argumente fabrica pentru a-si intemeia tema delirului, multa lume m-a sfatuit sa renunt la relatia asta fara insa a cunoaste detalii legate de ea ci doar vazand din afara efectul pe care il are asupra mea. Nu vreau insa sa renunt pana cand nu voi fi suta la suta convinsa ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa il salvez, sa ne salvez, dar pt ca nu stiu cum va rog din suflet pe cei ce au trait asa ceva si mai ales pe cei ce au razbit impartasiri-ne experienta dvs. Va multumesc din

  47. Si totusi… care este tratamentul cand bolnavul isi recunoaste boala dar nu este capabil sa o combata??

  48. Buna ziua! eu ma confrunt cu o problema cu mine . cred ca sunt paranoic la modul ca toate persoanele din jurul meu vor sa-mi faca rau si gandesc tot felul de posibilitati urate sa spun asa. si stiu sigur ca delirez si ma bat cu gandurile negre sa spun asa .. ma consuma ft mult !

  49. Buna,si eu ma confrunt cu aceeasi problema. Am un sot cu un astfel de comportament. Suntem de 15 ani impreuna, avem 3 copii dar simt ca trebuie sa fac ceva, altfel ma voi imbolnavi si eu. Tinta delirului sunt eu.Am rabdat si suferit ani de zile nestiid exact de ce. In urma unei discutii mai intime cu sotul meu mi-am dat seama in sfarsit care e cauza comportamentului sau atat de ciudat si anormal.Copiii sunt si ei afectati dar in cea mai mare masura fiica mea de 11 ani care fiind clasa a-V-a a inceput sa aiba probleme la scoala. puteti sa-mi dati un sfat?

  50. cred ca primul pas in a te trata de paranoia este sa constientizezi ca ai o problema.persoanele din jurul unui paranoic trebuie sa i arate multa dragoste,intelegere,rabdare,capacitatea de a l asculta cand are ceva pe suflet .in nici un caz nu trebuie ignorat.chiar daca n are dreptate si te scoate din minti,trebuie sa l asculti si sa i spui cat de mult il iubesti.cu timpul trece peste problemele lui.va spun din proprie experienta ptr ca am realizat ca sunt paranoica.culmea e ca sunt si medic.nu psihiatru ca era chiar culmea.

    • Cu siguranta nu esti pentru ca doar iti pui problema ca ai putea fi! Un paranoic prin excelenta prin asta sa caracterizeaza ca nu recunoaste ca are o problema!

  51. Domnule elf.61, eu am impresia ca d-voastra sunteti mai paranoic decat sotia. Cum va poate distruge reputatia in fata oamenilor?
    Si chiar daca va barfeste, de ce e asa importanta pentru dumneavoastra parerea oamenilor?Si daca totusi va uraste, ce motive are? sau e mai simplu sa o acuzati ca e nebuna, decat sa va corectati comprtamentul fata de ea?

  52. sunt o mama disperata!am un fiu care are toate manifestarile unui paranoic,ptr. mine a fost o lupta sa-l pot ajuta sa mearga pe drumul cel bun si mai ales sa-si termine studiile.problemele au inceput de pe la 17 ani,tulburari de conportament,rupere de realitate etc. care s-au agravat in timp,ajungind la 35 de ani.A fugit de mine, a uitata tot ce am facut ptr. el, ma considera dusmanul lui,este violent, fixist,egoist si rupt complet de simtil realitatii.In plus traieste cu o fata care este posedata si de cind este cu ea,lucrurile s-au agravat si mai mult in sensul ca oricit i-as spune ca lucrurile au evoluat din ce ce ce mai rau intre noi,nu percepe nimic cu atit ca aceasta fata are raul in ea si la intors si mai rau pe dos.Ce pot sa fac sa-mi ajut baiatul?Constientizeaza ca trebuie sa mergem la pshiholog dar pentru ca eu sunt vinovata de toate,el nu-si constientizeaza comportamentul,si ca nu el ar avea nevoie.Am mers la o doctorita pshiholog,care ne-a audiat separat in 2 sedinte.El a mers pe premiza ca eu ma bag in viata mea, iar eu am spus starile lui care dureaza de mult.Mi-a spus ca fiul meu nu vrea decit sa fie lasat in pace!dupa care s-a exchivat sa ne mai primeasca.Cum ramine cu deteriorarea sentimentelor ptr. mine ca mama,cum de s-a sters din memorie ca am stata linga el 30 de ani si ca l-am cresut singura.Vrea sa mearga laq pshiholog,dar nu finalizeaza c-am tot ce-si propune,si atunci prefera sa se izoileze si sa fuga, se ascunde in toate proiectele pe care si le propune,motivind ca nu mai spune pina se realizeaza..Am fost prin manastiri,prin biserici asteptyind un miracol ca fiul meu sa-si revina.Daca cineva i-mi poate raspunde,va rog sa ma ajutati.Va multumesc!

  53. sunt o mama disperata!am un fiu care are toate manifestarile unui paranoic,ptr. mine a fost o lupta sa-l pot ajuta sa mearga pe drumul cel bun si mai ales sa-si termine studiile.problemele au inceput de pe la 17 ani,tulburari de conportament,rupere de realitate etc. care s-au agravat in timp,ajungind la 35 de ani.A fugit de mine, a uitata tot ce am facut ptr. el, ma considera dusmanul lui,este violent, fixist,egoist si rupt complet de simtil realitatii.In plus traieste cu o fata care este posedata si de cind este cu ea,lucrurile s-au agravat si mai mult in sensul ca oricit i-as spune ca lucrurile au evoluat din ce ce ce mai rau intre noi,nu percepe nimic cu atit ca aceasta fata are raul in ea si la intors si mai rau pe dos.Ce pot sa fac sa-mi ajut baiatul?Constientizeaza ca trebuie sa mergem la pshiholog dar pentru ca eu sunt vinovata de toate,el nu-si constientizeaza comportamentul,si ca nu el ar avea nevoie.Am mers la o doctorita pshiholog,care ne-a audiat separat in 2 sedinte.El a mers pe premiza ca eu ma bag in viata mea, iar eu am spus starile lui care dureaza de mult.Mi-a spus ca fiul meu nu vrea decit sa fie lasat in pace!dupa care s-a exchivat sa ne mai primeasca.Cum ramine cu deteriorarea sentimentelor ptr. mine ca mama,cum de s-a sters din memorie ca am stata linga el 30 de ani si ca l-am cresut singura.Vrea sa mearga laq pshiholog,dar nu finalizeaza c-am tot ce-si propune,si atunci prefera sa se izoileze si sa fuga, se ascunde in toate proiectele pe care si le propune,motivind ca nu mai spune pina se realizeaza..Am fost prin manastiri,prin biserici asteptyind un miracol ca fiul meu sa-si revina.Daca cineva i-mi poate raspunde,va rog sa ma ajutati.Va multumesc!

  54. sunt o mama disperata!am un fiu care are toate manifestarile unui paranoic,ptr. mine a fost o lupta sa-l pot ajuta sa mearga pe drumul cel bun si mai ales sa-si termine studiile.problemele au inceput de pe la 17 ani,tulburari de conportament,rupere de realitate etc. care s-au agravat in timp,ajungind la 35 de ani.A fugit de mine, a uitata tot ce am facut ptr. el, ma considera dusmanul lui,este violent, fixist,egoist si rupt complet de simtil realitatii.In plus traieste cu o fata care este posedata si de cind este cu ea,lucrurile s-au agravat si mai mult in sensul ca oricit i-as spune ca lucrurile au evoluat din ce ce ce mai rau intre noi,nu percepe nimic cu atit ca aceasta fata are raul in ea si la intors si mai rau pe dos.Ce pot sa fac sa-mi ajut baiatul?Constientizeaza ca trebuie sa mergem la pshiholog dar pentru ca eu sunt vinovata de toate,el nu-si constientizeaza comportamentul,si ca nu el ar avea nevoie.Am mers la o doctorita pshiholog,care ne-a audiat separat in 2 sedinte.El a mers pe premiza ca eu ma bag in viata mea, iar eu am spus starile lui care dureaza de mult.Mi-a spus ca fiul meu nu vrea decit sa fie lasat in pace!dupa care s-a exchivat sa ne mai primeasca.Cum ramine cu deteriorarea sentimentelor ptr. mine ca mama,cum de s-a sters din memorie ca am stata linga el 30 de ani si ca l-am cresut singura.Vrea sa mearga laq pshiholog,dar nu finalizeaza c-am tot ce-si propune,si atunci prefera sa se izoileze si sa fuga, se ascunde in toate proiectele pe care si le propune,motivind ca nu mai spune pina se realizeaza..Am fost prin manastiri,prin biserici asteptyind un miracol ca fiul meu sa-si revina.Daca cineva i-mi poate raspunde,va rog sa ma ajutati.Va multumesc!

  55. sunt o mama disperata!am un fiu care are toate manifestarile unui paranoic,ptr. mine a fost o lupta sa-l pot ajuta sa mearga pe drumul cel bun si mai ales sa-si termine studiile.problemele au inceput de pe la 17 ani,tulburari de conportament,rupere de realitate etc. care s-au agravat in timp,ajungind la 35 de ani.A fugit de mine, a uitata tot ce am facut ptr. el, ma considera dusmanul lui,este violent, fixist,egoist si rupt complet de simtil realitatii.In plus traieste cu o fata care este posedata si de cind este cu ea,lucrurile s-au agravat si mai mult in sensul ca oricit i-as spune ca lucrurile au evoluat din ce ce ce mai rau intre noi,nu percepe nimic cu atit ca aceasta fata are raul in ea si la intors si mai rau pe dos.Ce pot sa fac sa-mi ajut baiatul?Constientizeaza ca trebuie sa mergem la pshiholog dar pentru ca eu sunt vinovata de toate,el nu-si constientizeaza comportamentul,si ca nu el ar avea nevoie.Am mers la o doctorita pshiholog,care ne-a audiat separat in 2 sedinte.El a mers pe premiza ca eu ma bag in viata mea, iar eu am spus starile lui care dureaza de mult.Mi-a spus ca fiul meu nu vrea decit sa fie lasat in pace!dupa care s-a exchivat sa ne mai primeasca.Cum ramine cu deteriorarea sentimentelor ptr. mine ca mama,cum de s-a sters din memorie ca am stata linga el 30 de ani si ca l-am cresut singura.Vrea sa mearga laq pshiholog,dar nu finalizeaza c-am tot ce-si propune,si atunci prefera sa se izoileze si sa fuga, se ascunde in toate proiectele pe care si le propune,motivind ca nu mai spune pina se realizeaza..Am fost prin manastiri,prin biserici asteptyind un miracol ca fiul meu sa-si revina.Daca cineva i-mi poate raspunde,va rog sa ma ajutati.Va multumesc!

    • Aici cred ca si dvs. aveti o problema. Are dreptate fiul dvs. **vrea sa fie lasat in pace*. Sunteti cicalitoare, posesiva, poate din dragoste dar, copilul are 35 ani. Poate iesirile lui nervoase fata de ce ii cereti in conduita lui in viata/ societate si cu atat mai mult faptul ca nu va place partenera lui si incercati sa ii induceti ca,**traieste cu o fata care este posedata**. Dvs. mai spuneti ca:* a uitat tot ce am facut pentru el in viata, ma respinge**. Dvs. nu vreti sa-i lasati indempendenta vietii in mainile lui. Este cazul sa-l lasati sa-si urmeze drumul lui in viata chiar daca dvs. vi se pare ca drumul lui este gresit. Poate aveti dreptate,poate nu. Cel mai enervant lucru este atunci cand esti cicalit, condus ca pe un tampit si sa-i mai spuneti ca-i vreti binele pentru ca sunteti mama lui. Tocmai ca va iubeste a mers cu dvs. la psiholog. Acum si psihologul va spus ca ar trebui sa-l lasati in pace.
      Parerea mea sincera este ca, sunteti o mama iubitoare dar, posesiva, va bagati mai mult decat este admis in viata lui, considerati ca doar dvs. sunteti unica persoana din viata lui care ii vreti numai binele. Banuiesc ca sunteti la varstra cand ar trebui sa aveti mai multa ratiune, indulgenta fata de indiferent cum se comporta baiatul dvs. Nrvozitatea lui fata de dvs. este tocmai din cauza ca vreti sa-l conduceti sii sugerati/ obligati ca numai dvs. stiti ce trebuie sa faca sau nu baiatul. Si eu am doi baieti( 28 ani si 33 ani), , suntem inca prieteni, numai ca atunci cand am insistat pe o problema oarecare, a venit replica ** ce faci mama, incerci sa ma controlezi?**. Asa ca, indiferent cate sacrificii ati facut pentru acest copil, indiferent cat spuneti ca il iubiti, nu ii controlati viata, lasati-l pe el sa i-a decizii ce sa faca / nu. Spuneti ca s-a indepartat de dvs. si intrebati ce sa faceti sa va apropiati baiatul???. Nu trebuie sa faceti nimic altceva decat sa-l iubiti in continuare si singurul lucru care il mai puteti face pentru el, este sa fiti mandra ca ati reusit sa-l cresteti si educa, este sanatos si sa va rugati pentru sanatatea lui. Nu fiti vesnic nemultumita de comportamentul lui, de prietenii/ relatiile lui, asa il indepartati. Lasati-l pe el sa decida cat de mult va iubeste/ este recunoscator pentru ce ati facut pentru el. Dvs. pare ca-l obligati sa fie vesnic recunoscator, sa va iubeasca nelimitat si incercati sa-i inlaturati pe cei dragi lui din anturajul unde dvs. nu faceti parte. Este logic ca baiatul dvs. sa-si iubeasca partenera chear daca dvs. nu va place de ea, nu cumva sunteti geloasa? O mama iubitoare cand isi iubeste copilul, care poate sa aibe si defecte dar, sunt defectele copilului meu si din iubire le iert dar de ce nu sunteti instare sa fiti apropiata si de partenera lui?. Eu am spus la un moment dat copiilor mei asa;** ce iubiti voi sunt in stare sa iubesc si eu**/ **daca va indragostiti de o tiganca, negresa/sau orice natie, nu ma voi baga in viata voastra, voi iubi/ respecta persoana care este alaturi de voi atata timp cat imi va da voie si va trebui sa-i respect limitele la care ma va lasa sa ma apropii de ea. Stiti ce intreb la telefon baiatul; ** ce faci mama, cum te simti, esti bin??**, restul depinde de el daca vrea sa -mi spuna niste lucrui mai profunde, Celalalt copil locuieste inca cu mine si cand vine de la serviciu il intreb; **cum a decurs lucrurile, bine/ pari obosit/ suparat??, dar nu astept neaparat raspuns , daca vrea imi da ceva detalii, daca nu, nu insist. Tinerii sunt stresati de ale lor, din iubire ii sufoci sii indepartezi, ii obosesti si la un moment dat te va evita. Ceva de genul; **am o mama care ma iubeste foarte mult dar nu intelege ca am 35 de ani si sunt singur raspunzator de viata mea.Ma sufoca, streseaza, inebuneste cu iubirea ei. Eu imi iubesc copii enorm de mult dar, sacrificiile indiferent care , nu este un motiv sa sufoc copii, sa le amintesc mereu, pentru ca la un moment dat, iubirea se poate transforma in ura/ ma va evita .

  56. Exista macar niste sfaturi despre cum s ar putea trai in astfel de conditii fara sa fii distrus psihic – ceea ce cu mine se intampla deja ?!
    Multumesc din suflet!

  57. Chiar nu exista o solutie????!!!!!!

  58. Cu toata lumea e ok, in afara e foarte controlata si face o impresie deosebita, doar cu mine se comporta tiranic, controlandu/mi viata,cu dispret si ura si totusi vrea sa fim impreuna parca pentru a avea langa ea obiectul revarsarilor ei pe care eu nu le mai pot suporta.

  59. Din pacate,eu sunt persoana pe cara i s a pus pata si viata mea e un calvar, ceva ce m a imbolnavit deja,nu mai pot face fata si nu stiu ce sa fac, aproape am innebunit. In plus, nimeni nu si da seama de realitate,ea se victimizeaza si ma acuza de tot felul,sunt privit ca un nemernic de catre cei din jur pt ca e foarte argumentativa.

  60. Sa stiti ca exista si persoane aparent normale cu acest tip de comportament, asa ca nu trebuie sa fiti pesimist.
    Cu abilitate (din partea dvs), lucrurile se pot ameliora.
    Oricum fie ca are boala, fie doar comportament usor deviat de la normal, persoana nu poate fi lamurita ca este oarecum ciudata, asa ca nu incercati acest lucru. Convingerile sale sunt ferme, si nu pot fi schimbate ci doar usor adaptate la mediu.
    Sanatate

  61. Mi.a fost de real folos tot ce ati prezentat si mi a intarit presupunerea ca am de a face cu aceasta tulburare in persoana sotiei mele.
    Sunt disperat,nu stiu ce sa fac,suntem casatoriti deun an si ceva si avem si un copil.

  62. Cu placere

  63. Foarte buna prezentare! multumesc.

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.