Cabinet de gastroenterologie si hepatologie in Bucuresti
Instinctul de conservare al omului, adica nevoia de supravietuire, il obliga – printre altele- sa-si asigure substantele necesare supravietuirii, adica sa manance.
Teoretic, omul ar trebui sa manance atat cat sa traiasca, desfasurandu-si activitatea zilnica. Aceasta ar insemna sa manance nu foarte mult, daca necesarul de calorii nu este foarte mare, asa cum sa intampla in vremurile noastr, cand mai toti stam pe scaun ore in sir.
Dr Alecse Valerian Ditoiu, gastorenterolog Bucuresti
Artificial feeding (engl).
Hranirea artificiala este definita ca asigurarea alimentatiei unei persoane prin introducerea alimentelor in tubul digestiv printr-un tub introdus pe gura sau printr-un orificiu facut in abdomen.
Tot hranire artificiala se numeste si hranirea sugarului altfel decat prin supt la san (aceasta fiind denumita hranire naturala). In continuare nu ne vom referi la aceasta problema ci la primul sens al definitiei.
Nu se numeste hranire artificiala administrarea de perfuzii bolnavilor, pentru simplul motiv ca astfel nu poti hrani o persoana, ci poti doar aduce de obicei o cantitate de lichide (apa), si saruri minerale, dar nu si cantitatea necesara de lipide, proteine, glucide, vitamine, etc, pe care o contine alimentatia normala.
Hranirea artificiala este indicata in cazul pacientilor care nu se pot alimenta natural din diferite motive: