Definitia hepatitei autoimune, clasificare

| 1 Comentariu

Autoimmune hepatitis (engl)

Ce este hepatita autoimuna

Definitia hepatitei autoimune

Hepatita reprezinta inflamatia ficatului, insotita de obicei  de cresterea transaminazelor.O hepatita poate fi acuta sau cronica

Hepatita acuta este o boala de ficat cu durata scurta (sub 6 luni),iar hepatita cronica este o boala de ficat cu durata mai mare de sase luni.

Hepatitele autoimune sunt hepatite cronice fara virus sau consum de alcool/ medicamente, etc, fiind cauzate de atacarea structurilor hepatice proprii de catre limfocitele (limfocite T citotoxice) proprii, datorita unei dereglari a inumitatii organismului .  Fiind boli autoimune, analizele de laborator  arata de obicei modificarea imunogramei, alectroforezei, dar si prezenta unor autoanticorpi. In aceasta boala imunitatea este crescuta peste limitele nomalului, deci este o mare greseala sa folositi medicamente de crestere a imunitatii pentru tratamentul ei

Daca nu sunt tratate corect, evolutia hepatitelor autoimune poate fi nefavorabila.

In 70% din cazuri, hepatita autoimuna apare la femei, uneori asociindu-se cu alte boli ale ficatului, inclusiv alte tipuri de hepatita (virala A, toxica, alcoolica, etc) .

Cum se clasifica hepatitele autoimune

Clasificarea hepatitei autoimune este urmatoarea:

Sunt trei tipuri de hepatita autoimuna:

  • Tipul 1 de hepatita autoimuna cu urmatoarele caracteristici:

  • este forma obisnuita de hepatita autoimuna
  • poate sa apara la orice varsta
  • gamaglubulinele sunt mult crescute
  • evolueaza catre ciroza in < 50% din cazuri
  • se pot trata bine cu prednison
  • sunt prezenti anticorpii ASMA, ANA, Antiactina
  • ~ 50% din acest tip de hepatita asociaza alte boli autoimune
    • diabet zaharat tip 1
    • glomerulonefrita proliferativa (o boala de rinichi)
    • tiroidita sau boala Graves ( boli ale tiroidei)
    • sindrom Sjögren (boala cu anemie autoimuna, uscaciuna gurii si scaderea secretiei lacrimale)
    • rectocolita ulcerohemoragica (boala inflamatorie a intestinului cu pierdere de sange prin scaun)
    • vitiligo (pete depigmentate ale pielii)
  • Tipul 2 de hepatita autoimuna

Este mai rara, afecteaza de obicei fetitele de 2-12 ani, se poate asocia cu boli autoimune dar mai rar, si are autoanticorpii Anti-LKM si P-450 IID6; pot evolua catre ciroza in 80% din cazuri, gamaglobulinele sunt putin crescute si raspund mai slab la prednison.

  • Tipul 3 de hepatita autoimuna

Acest tip afecteaza adultii, se poate asocia cu alte boli autoimune in > 50% din cazuri, se pot trata bine cu prednison, gamaglobulinele sunt moderat crescute, sunt prezenti antigenele solubil ficat-rinichi (Soluble liver-kidney antigen), citokeratinele 8 si 18, si pot evolua in 75% din cazuri catre ciroza.

Materiale suplimentare referitoarela hepatita autoimuna:

Simptomele hepatitei autoimune

Diagnosticul hepatitei autoimune

Complicatiile hepatitei autoimune

Autor: Dr Ditoiu Alecse Valerian

Absolvent al Facultatii de Medicina Generala a Universitatii de Medicina si Farmacie “Gr T Popa” Iasi cu "magna cum laude", sef de promotie (media generala 10) . De-a lungul anilor am fost medic stagiar la spitalele Cantacuzino, Colentina, medic medicina generala la dispensarul rural Dorobantu Jud Calarasi medic rezident in specialitatea expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca la Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de munca Bucuresti, medic cercetator stiintific in specialitatea medicina interna la Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti , medic rezident prin concurs la spitalele Cantacuzino, Carol Davila, Colentina si Fundeni din Bucuresti. In prezent sunt medic primar boli interne, gastroenterologie si hepatologie , specializare in endoscopie digestiva superioara colonoscopie la Institutul clinic Fundeni si secretar General al Asociatiei Romane pentru Studiul Ficatului (asociatia profesionala a medicilor hepatologi din Romania). In peste 30 de ani de practica medicala am efectuat cca 100. 00 de consultatii medicale , 40.000 endoscopii digestive superioare , 10.000 de colonoscopii si peste 1000 de biopsii hepatice

Un comentariu

  1. In mod normal, pentru diagnosticul unor simptome este necesara:

    1.Descrierea simptomelor de bolnav.
    2. Chestionarea bolnavului de catre medic referitor la simptomele descrise (cand apar, cum apar, succesiune, de ce se insotesc, etc) sau alte simptome nespuse de bolnav.
    3. Examinarea bolnavului
    4. Efectuarea unor analize
    5. Prescrierea unui tratament de proba si urmarirea evolutiei sub tratament.
    6. Efectuarea altor explorari (ecografie, endoscopie, radiologie, etc).

    Cu cat ai mai multe dintre elementele de diagnostic mentionate, cu atat sansa unui diagnostic corect este mai mare.
    Cu datele de la punctul 1, pe care le furnizeaza utilizatorii de net, sansa de diagnostic corect este de cca 15-20%.
    CONCLUZIA

    : nu se poate pune diagnosticul pe net pe baza povestirii pacientilor.

Lasă un răspuns

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.